Simptome mai puțin discutate ale perimenopauzei. Cum se recunosc și ce semnale transmite corpul în această perioadă
Perimenopauza începe, de regulă, între 40 și 50 de ani dar sunt femei la care simptomele perimenopauzei se pot face simțite încă de la 30-35 ani. Perimenopauza este perioada în care hormonii încep să fluctueze, estrogenul și progesteronul nu mai au un ritm stabil de formare și acțiune, primul care începe să scadă lent este progesteronul apoi începe să scadă într-un ritm haotic estrogenul. In plus apar variații ale testosteronului și ale cortizolului. Din păcate aceste schimbări hormonale influențează fiecare celulă din corpul uman. Si trebuie să recunoaștem cu sinceritate că influențele nu sunt deloc bune…
Multe femei știu despe bufeuri și ciclurile neregulate ca fiind caracteristice perioadei de dinaintea menopauzei precum și postmenopauzei. Există însă foarte multe alte simptome mai puțin cunoscute, aproximativ optzeci, care sunt specifice perimenopauzei dar care pot crea confuzie, fiind în general asociate cu stresul, oboseala sau cu alte probleme de sănătate și nu cu variațiile hormonale.
Unul dintre simptomele cel mai frecvent apărute este schimbarea duratei și calității somnului. In ciuda oboselii somnul poate să apară cu dificultate, poate deveni superficial, pot să apară treziri fără motiv mai ales între orele 3,00 și 5,00 pentru că fluctuațiile hormonale afectează secreția de melatonină. Studiile arată că peste 40% dintre femei au tulburări de somn în această etapă.
Starea emoțională se poate modifica. Pot să apară anxietatea, neliniștea sau iritabilitatea fără un factor declanșator evident. Estrogenul are un rol direct asupra secreției de serotonină, hormon implicat în reglarea dispoziției iar când nivelul estrogenului variază și scade atât de haotic reacțiile emoționale devin mai intense și mai greu de stăpânit.
Majoritatea femeilor relatează apariția unei stări de oboseală persistentă care nu are legătură cu timpul alocat somnului și relaxării. Explicația acestei oboseli cronice poate fi scăderea nivelurior hormonale, mai ales a celor de estrogen și testosteron.
Senzațiile de vezică urinară inflamată, de cistită fără infecție urinară bacteriană, nevoia de a urina des, apariția urinărilor în timpul nopții și a presiunii pelvine constante pot avea drept cauză tot scaderea nivelului de estrogen din organism în perioada de perimenopauză. Este cunoscut și demonstrat că vezica urinară este influențată foarte mult de hormonul estrogen.
Un alt simptom ignorat sau pus pe seama altor modificări ale stării de sănătate este durerea articulară și musculară. Pot să apară rigiditatea articulară la trezire, dureri articulare în timpul somnului, disconfort sau chiar dureri la nivelul genunchilor, umerilor sau spatelui, cea mai caracteristică simptomatologie legată de aceste tulburări fiind “umărul înghețat”(”frozen shoulder”). Estrogenul contribuie la protecția țesuturilor articulare iar scăderea lui favorizează degenerarea și inflamația țesuturilor articulare și apariția simptomelor articulare neplăcute.
Multe paciente cu stare bună de sănătate acuză dificultăți de concentrare și pierderi de memorie. Așa numita “ceață mentală”(“brain fog”). Simptomele constau în lipsa de concentrare, lipsa de atenție, dificultate la memorare sau chiar pierderi scurte ale memoriei. Aceste schimbări nu indică o problemă neurologică gravă ci sunt corelate cu variațiile hormonale specifice perimenopauzei.
Intrucât hormonii influențează inclusiv țesuturile aparatului digestiv, predominant motilitatea intestinală și microbiota atunci dezechilibrul hormonal poate modifica în rău digestia. Funcționarea aparatului digestiv poate fi serios afectată. Pot să apară balonare, constipație sau tranzit intestinal neregulat, uneori chiar până la manifestări de colon iritabil, intestin permeabil sau suprapopulare bacteriană intestinală (IBS, SIBO etc.).
Viața sexuală este de regulă afectată. Scăderea libidoului apare frecvent în această perioadă. Nivelurile de estrogen și testosteron influențează dorința sexuală și confortul în timpul contactului iar dacă secreția de estrogen și testosteron este din ce în ce mai scăzută atunci pot să apară scăderea dorinței sexuale, uscăciune vaginală, durere și arsură la contactul sexual ș.a.
Pielea, părul și mucoasele reflectă și ele aceste schimbări hormonale. Pielea devine mai uscată, își pierde elasticitatea, se ridează mai ușor, mucoasele devin mai uscate și mai sensibile iar părul devine mai subțire și mai fragil. Estrogenul susține producția de colagen, testosteronul susține creșterea și hrănirea părului iar modificările acestor hormoni pot duce la îmbătrânirea rapidă a pielii, mucoaselor și fanerelor.
Unele femei acuză apariția palpitațiilor. Acestea se simt ca niște bătăi rapide și neregulate ale inimii, care durează câteva secunde sau zeci de secunde, care apar în afara efortului fizic și care crează îngrijorare, de cele mai multe ori fiind suspicionată chiar o boală de inimă . De fapt cel mai adesea tulburările cardiace de ritm din perimenopauză sunt legate de fluctuațiile hormonale.
Există și simptome rare, cum ar fi senzația de arsură la nivelul limbii sau a cavității bucale, uscăciunea cavității bucale, uscăciune la nivelul ochilor, perceperea unor mirosuri ciudate, pruritul cutanat, transpirația cu miros modificat, starea de panică inexplicabilă, amețeli, furnicături la nivelul degetelor ș.a. Toate acestea pot fi greu de interpretat și de integrat într-un context patologic dar toate pot avea legătură cu modificările hormonale din această perioadă.
Perimenopauza nu apare brusc. Corpul oferă semnale treptate pe care de multe ori ne este greu să le înțelegem dar care pentru un specialist pot alcătui tabloul complet al perimenopauzei. Dacă observați schimbări de somn, dispoziție, stare generală, probleme articulare, cutanate, mucoase, digestive, neurologice, cardiace ș.a. este util să cereți sfatul unui specialist ginecolog sau endocrinolog. Medicul poate recomanda analize specifice pentru aceasta perioadă și pentru starea de sănătate și poate găsi soluții adaptate nevoilor fiecărei paciente.
Si ar fi bine să nu uităm că provocările perimenopauzei pot fi gestionate nu numai prin tratamente prescrise de către medicul specialist ci și prin adaptarea stilului de viață! Extrem de importante sunt exercițiile fizice pentru dezvoltarea musculaturii, dieta cu multe proteine, alimentația variată, cu multe fibre și cu puțini carbohidrați, mai ales alimentația care favorizează microbiota intestinală. Renunțarea la zahăr, la alcool și la fumat sunt dovada înțelegerii nevoilor organismului nostru în această perioadă precum și a grijii față de sănătatea viitoare. Așa cum prea bine știm un stil de viață echilibrat ajută la gestionarea mai facilă a acestei etape neplăcute din viața femeii!
Comentarii recente